Cum sa urasti Bucurestiul in primele 3 ore....

Peripetii in tren

De curand am avut ocazia sa ajung in Bucuresti. Fericire nevoie mare ca iesim din Iasi si ca o sa ne mai deconectam putin de la rutina de zi cu zi. Voia buna insa, s-a spulberat imediat cum am urcat in tren. Am calatorit cu rapidul de noapte, care mi s-a parut destul de dragut la prima vedere, dar dupa ce am vazut cu cine vom sta in compartiment pana in Bucuresti, nu am mai fost atat de entuziasmata. Am crezut ca s-a produs o neintelegere, am verificat biletele sa vedem exact locurile si vagonul, dar totul era scris negru pe alb. In compartiment, doi muncitori, la vreo 40 de ani, imbacsiti de miros si mizerie erau intinsi pe patru scaune, descult, cu usile si geamurile de la compartiment inchise, emanand un miros ingrozitor. Dormeau linistiti de parca isi inchiriasera trenul doar pentru ei. Prima reactie a fost sa cautam cat mai repede un alt compartiment si cum cel de langa era gol, ne'am instalat acolo cu bagaje cu tot, in speranta ca nu se va aglomera ulterior. Porneste trenul, ne-am scos capetele afara ca niste copii, sa ne bata vantul prin plete si radeam, vorbeam, ascultam muzica, incat aproape ca uitasem ca nu eram in compartimentul nostru si clar uitasem si de cei doi muncitori. Insa bucuria noastra nu a tinut decat cel mult doua ore, pana cand in compartimentul in care ne instalasem cu nonsalanta, s-au ocupat toate locurile si a trebuit sa ne mutam. Ne-am luat bagajele si le-am dus in compartimentul unde aveam locurile pe bilet, le-am lasat acolo si am iesit cat mai repede pe hol. Intre timp am observat ca mai venise un cuplu. Stateau amandoi lipiti de geam, dezgustati fiind de atitudinea celor doi. Eu i-am spus prietenului meu ca nu exista nici cea mai mica sansa de a sta in compartiment, efectiv nu suportam mirosul emanat de cei doi, chiar si cu geamurile deschise. Era ingrozitor, nu puteai sta, asa ca restul timpului ni l-am petrecut pe hol, in picioare, desi platisem pentru loc. Pana la urma a coborat cineva inainte de Bucuresti, nu mai stiu exact unde, si am reusit sa ma reasez in compartimentul de alaturi, pana cand am coborat.

Aventuri in Gara de Nord

In fine, trecand peste acest aspect, desi imi este cam greu, am ajuns la 6.00 in capitala, obositi, transpirati si bosumflati. Am inceput sa cautam un loc unde sa beau o cafea sa'mi revin si eventual sa mananc ceva. Eu vroiam salata, asa ca am mers intr-un loc unde am vazut o lista cu salate, insa acolo ne'a spus ca nu pregatesc mancare asa devreme si am renuntat. Apoi, desi nu eram deloc incantati, am sfarsit prin a manca la Mc Donald's, unde am gasit un fel de salata, o cafea si un sandvis, pentru care am platit destul cat sa fac pretentii. Am mers sa ma schimb intr-un fel de baie, unde am constatat ca nu aveam ce imi trebuie si abia din acel moment au inceput peripetiile. Am intrat in panica si am inceput sa caut magazine deschise, insa toate se deschideau la 9.00, cam tarziu pentru ce aveam eu nevoie si mai ales pentru momentul in care imi trebuiau acele lucruri.

Panica si timp pierdut

Avand in vedere ca era doar 8.00, ne-am permis sa ne plimbam putin. Am luat bilete intors, cateva ziare, sa ma pun la curent cu ce se mai intampla, pe unde umbla criminalii in serie in Bucuresti, sa stiu sa ma feresc. Am constatat ce toti se inghesuie la Cotroceni, deci m'am linistit, stiam ca nu trec pe acolo, aerul este contagios, si am luat in cele din urma metroul spre P-ta Unirii. Am gasit complexul Unirea deschis, am intrat si am vazut un haos total, nu stiai ce si unde sa cauti. In fine, am gasit o bluza care sa imi satisfca nevoile urgente si am plecat, renuntand a mai cauta in zadar si o pereche de pantofi. Am reusit sa iau un taxi si sa ajung acolo unde aveam treaba de fapt. Toata intalnirea care m-a facut sa vin pana in Bucuresti a durat destul de putin, asa ca in jurul orei 11.00 am realizat ca pana la 16.00, cand avem tren inapoi spre Iasi, nu aveam ce face. Am conceput tot felul de planuri despre cum si unde o sa petrecem timpul ramas, insa prea multe nu erau de facut. Restul e pierdere de timp, nervi si fraze de genul..."sunt de cinci ore in Bucuresti si deja il urasc..". Am mers si am mancat dupa ce am mers ceva statii cu metroul doar ca sa gasim un loc liber, apoi am mai "cascat gura" prin magazine, unde oricum nu am vazut nimic care sa-mi atraga atentia si mi'am cumparat o pereche de ochelari draguti, dar defecti (nu stiu nici eu de ce nu am observat asta inainte, avand in vedere faptul ca am stat ceva timp pana sa ma hotarasc sa-i cumpar). a fost foarte cald, aglomerat, inghesuiala in metrou, in statia de metrou, in gara, peste tot. Am mers cu autobuzul fara bilet jumatate de oras, pentru ca am cautat in trei statii chioscuri de bilete si evident nu am gasit. Aveam timp, asa ca am mers in neant pana cand am ajuns undeva, apoi ne-am intors spre altceva...am ajuns in centru si pe urma spre gara unde am ramas pana la plecarea trenului. Pare destul de interesant, la prima vedere, dar cand mergi pe jos sau chiar cu autobuzul pe o caldura de aproape 40 de grade, fara aer conditionat si cari dupa tine o geanta destul de grea, nu mi este deloc interesant. In final, totul a culminat cu inghesuiala si caldura din trenul cu care ne-am intors. Atunci am simtit ca nu mai pot, ca nu mai vreau sa vin niciodata in Bucuresti. Astfel ca m-am convins inca odata ca urasc capitala si ca nu vreau sa ma mut acolo, decat in circumstante cu totul speciale.