Sunt departe de casa...si totusi acasa. De ceva timp locuiesc in Italia, dar cum nu am mai scris nimic de cand am scris ultima data...nu avea cum sa stie nimeni asta. Probabil ca nici eu nu m'am trezit inca din acest "semivis". Dupa cum spuneam, ma aflu in Italia ca orice roman plecat spre alte oportunitati, spre o viata mai buna decat in tara lui, cea confuza si dezechilibrata. Incerc sa ma obisnuiesc cu viata intr'un orasel micut cu arhitecturi vechi, un singur autobuz intern si fara taxi...dar frumos si linistit, in care majoritatea locuitorilor se cunosc intre ei si se saluta ca in satele bunicilor nostri.
Sunt de 7 luni aici si inca nu am prieteni, de vina este probabil si faptul ca locuiesc oarecum in afara orasului, inconjurata de flori, de copaci si de aer curat, si o alta vina o are faptul ca am tot amanat scoala de soferi si nici la ora actuala nu am carnet (lucru la care lucrez intens). In fine, momentan nu sunt prea multe de zis, ocupatie am si inca una foarte ampla si intensa, este vorba despre un proiect pentru integrarea imigrantilor in Italia, dar despre asta probabil ca voi scrie atunci cand ma voi enerva daca ceva nu merge, sau ma voi bucura in fata unei reusite si voi vrea sa impartasesc asta cu alterego-ul meu virtual...pana atunci probabil ca voi uita din nou sa scriu periodic pe blog...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu